Așa cum am arătat la un articol anterior, acțiunea prin care sunt solicitate despăgubiri (provenind dintr-o cauză penală) este scutită de la plata taxei de timbru.
Cu toate acestea, sunt multe cazuri în care judecătorul pune în vedere petentului să achite taxă de timbru, al cărei cuantum a fost calculat prin raportare la valoarea despăgubirilor solicitate.
Dacă vă încadrați în vreunul dintre cazurile în care legiuitorul a dispus exonerarea petentului de la plata taxei de timbru, cum este și cazul acțiunilor civile prin care sunt solicitate daune în urma săvârșirii unei fapte penale ( cele mai întâlnite fiind accidentele rutiere), aveți posibilitatea de a contesta rezoluția judecătorului prin formularea unei CERERI DE REEXAMINARE.
Cu toate acestea, dacă nu ați formulat cerere de reexaminare și, totuși, ați dat curs solicitării instanței de judecată și ați achitat taxa de timbru, legiuitorul a prevăzut și posibilitatea recuperării sumei achitate de la stat, respectiv din bugetul de stat ( de la entitatea în contul căreia a fost achitată taxa), prin formularea unei CERERI DE RESTITUIRE a sumei achitate, arătând faptul că taxa plătită reprezintă o plată nedatorată.
!!! Reamintesc faptul că acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru indiferent că aceasta a fost îndreptată împotriva inculpatului sau împotriva persoanei responsabile civilmente, respectiv împotriva ASIGURĂTORULUI, în cazul accidentelor auto.
Sediul materiei: art 45 din OUG 80/2013
Art. 45
(1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii:
a) când taxa plătită nu era datorată;
b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal;
c) când acţiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziţii legale;
d) când acţiunea corect timbrată a fost anulată în condiţiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă sau când reclamantul a renunţat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât;
e) când, în procesul de divorţ, părţile au renunţat la judecată ori s-au împăcat;
f) când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă;
g) în cazul în care instanţa de judecată se declară necompetentă, trimiţând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicţională, precum şi în cazul respingerii cererii, ca nefiind de competenţa instanţelor române;
h) când probele au fost administrate de către avocaţi sau consilieri juridici;
i) în cazul în care participantul la proces care a fost recuzat se abţine sau dacă cererea de recuzare ori de strămutare a fost admisă;
j) în alte cauze expres prevăzute de lege.
Vrei mai multe informații ? Apasă aici și lasă un mesaj