Temeiul acordării autorității părintești exclusive rezidă în nerespectarea principiului interesului superior al copilului, mai exact, în analiza admisibilității cererii, instanța de judecată verifică dacă, prin atitudinea părintelui pârât, se aduce o atingere drepturilor și intereselor copilului, drepturi menite să-i asigure o dezvoltare armonioasă, iar dacă răspunsul este unul afirmativ, solicitarea poate fi admisă.
Autoritatea se exercită în comun de către ambii părinți, aceasta fiind regula.
Autoritatea exclusivă reprezintă excepția.
Regula își are fundamentul în faptul că unul din factorii care contribuie la o dezvoltare armonioasă a copilului presupune ca acesta să crească în sânul familiei, avându-i alături pe ambii părinți, care se vor implica activ în creșterea, educarea și îngrijirea acestuia.
Excepția, în schimb, și anume autoritatea părintească exclusivă presupune restrângerea cu mult a implicării unuia dintre părinți, iar aceasta se poate obține doar în cazuri excepționale, temeinic justificate.
Altfel, dacă s-ar acorda cu ușurință, deși prin solicitarea de obținere a autorității exclusive părintele reclamant tinde la o protejare a copilului prin dorința de a exercita autoritate părintească exclusivă, totuși, este posibil ca prin lipsa unuia dintre părinți din viața sa, copilul să fie mai mult afectat decât dacă acesta ar avea parte de prezența părintelui, chiar și cu o implicare mai redusă.
Sunt multe cazuri în care se tinde a se obține autoritatea părintească exclusivă pentru a elimina dificultățile ce apar în practică atunci când părintele rezident dorește să plece în vacanță în afar țării cu copilul minor, iar părintele nerezidente refuză nejustificat să-și de acordul sau întârzie procedura.
Conform legii acesta nu reprezintă un motiv per se, mai ales ca părintele rezident are posibilitatea legală de a obține acordul celuilalt părinte pe cale judecătorească.
Totuși, un comportament în mod repetitiv, poate fi considerată o încălcare a principiului interesului superior al copilului, încălcare ce poate întemeia și o cerere de acordare a autorității părintești exclusive, astfel cum voi arăta în cele ce urmează.
Astfel, în lege sunt enumerate ( o listă neexhaustivă) principalele motive care pot fi considerate temeinice pentru admiterea cererii, acestea fiind:
- alcoolismul
- boala psihică,
- dependenţa de droguri a celuilalt părinte
- violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte,
- înstrăinarea părintească. Acesta este un motiv nou introdus prin Legea 123/2024, despre care am discutat într-un articol anterior.
- condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă,
Totodată, legiuitorul a menționat și alte motive, acestea putând presupune numeroase situații în practică, de la caz la caz și anume;
- încălcarea gravă sau repetată a autorităţii părinteşti a celuilalt părinte,
- oricare altă imposibilitate obiectivă a părinţilor de a colabora pentru luarea în comun a deciziilor privitoare la copil,
- orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.
!!! Asa cum am arătat anterior, refuzul repetat al părintelui nerezident în a-și da acordul pentru ieșirea din țară a copilului poate fi considerat un motiv temeinic pemtru admiterea cererii de acordare a autorității părintești exclusive, putându-se încadra la oricare dintre cele trei motive anterior redate.
!!! Importat de precizat este și faptul că obținerea autorității părintești exclusive de către unul dintre părinți nu anulează calitatea de părinte a persoanei care a pierdut acest drept, astfel că părintele care a pierdut dreptul de a exercita autoritatea părintească asupra copilului,
- păstrează dreptul, ci nu obligația, de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.
- păstrează dreptul, ci nu obligația, de a solicita şi de a primi informaţii despre copil din partea unităţilor şcolare, unităţilor sanitare sau a oricăror altor instituţii ce intră în contact cu copilul.
Concluzia: Legiuitorul lasă posibilitatea de a adăuga și alte situații ce pot constitui motive întemeiate pentru admiterea cererii, față de cele enumerate expres în lege, prin raportare la situațiile concrete cu care se confruntă justițiabilii, astfel că, în cazul în care vă aflați într-o situație care naște o presupunere rezonabilă conform căreia dezvoltarea armonioasă a copilului este pusă în pericol din cauza comportamentului celuilalt părinte, nu ezitați să cereți părerea unui specialist și să procedați la remedierea situației, chiar prin a-l priva pe respectivul părinte de dreptul de a exercita autoritate părintească față de copil.
Vrei mai multe informații ? Apasă aici și lasă un mesaj