- O primă modificare și cea mai importantă a presupus introducerea unei noi instituții, respectiv instituția ÎNSTRĂINĂRII PĂRINTEȘTI ( alienare părintească), dar și sancțiuni specifice
Această instituție are în vedere fapta părintelui ( oricare dintre părinți), cât și a persoanelor alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, respectiv a dezvoltat relații de atașament, exercită asupra acestuia violență psihologică cu scopul de a influența atitudinea copilului față de unul dintre părinți în sensul în care acesta ajunge să manifeste reținere sau ostilitate în relația cu acesta ( cu părintele presupus înstrăinat)
Implicații. Sancțiuni
- Constatarea unui caz de înstrăinare părintească poate avea loc la cererea unuia dintre părinți ori la cererea procurorului ori la cererea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului,
- atât într-un dosar ce are ca obiect doar solicitarea de constatare a cazului, cât și în orice alt dosar aflat pe rolul instanțelor de judecată unde urmează să fie dispuse măsuri cu privire la copilul minor (cu titlu de exemplu: divorț, stabilire program de legături personale, obținerea autorității părintești exclusive, suplinirea consimțământului părintelui pentru plecarea copilului în afara țării), exceptând dosarele în care este pusă în discuție luarea unei măsuri de protecţie specială ( competența aparține TRIBUNALULUI)
- Constatarea unui caz de înstrăinare părintească dă naștere uni prezumții relative în favoarea părintelui înstrăinat, prezumție ce presupune faptul că exercitarea autorităţii părinteşti de către părintele care înstrăinează, precum şi stabilirea locuinţei copilului la domiciliul acestui părinte nu sunt în interesul superior al copilului;
- Constatarea unui caz de înstrăinare părintească va influența în mod obligatoriu modalitatea de exercitare a relațiilor personale între copil și părintele înstrăinat, în sensul în care programul de legături personale poate include condiții mai favorabile pentru părintele înstrăinat;
- Copilul, cât și ambii prinți vor fi obligați să apeleze la servicii de consiliere psihologică ce vor fi furnizate de direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului;
- serviciul public de asistenţă socială şi, după caz, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului are obligația de solicita instanței de judecată efectuarea unei expertize psihologice;
- instanţa dispune în mod obligatoriu aplicarea de penalităţi în sarcina părintelui care este găsit vinovat de o faptă de înstrăinare părintească. Penalitatea se poate stabili între 10% şi 15% din venitul net lunar al celui obligat la plata acesteia, dar nu mai puţin de 300 lei; în cazul în care instanţa constată existenţa unei situaţii de înstrăinare părintească, limitele minime şi maxime ale penalităţii se dublează;
- Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze instanţa judecătorească în situaţia în care consideră că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru decăderea, totală sau parţială, a părinţilor ori a unuia dintre ei din exerciţiul drepturilor părinteşti;
- În cazul în care constată că sunt motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii înstrăinare părintească, directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului poate personal sau prin intermediul instanței de judecată prin utilizarea procedurii de ordonanță președințială (procedură urgentă), dacă sunt îndeplinite condițiile legii, să instituie măsura plasamentului în regim de urgenţă;
- În cazul în care, înstrăinarea părintească exercitată asupra copilului a fost săvârşită de către persoane care, în baza unui raport juridic de muncă sau de altă natură, asigurau protecţia, creşterea, îngrijirea sau educaţia copilului, angajatorii au obligaţia să sesizeze de îndată organele de urmărire penală şi să dispună îndepărtarea persoanei respective de copiii aflaţi în grija sa.
- O a doua modificare importantă presupune introducerea unui nou criteriu pe care părinții și/ sau instanțele de judecată sunt obligate să-l analizeze atunci când decid asupra modalității de exercitare a legăturilor personale ( programul de legături personale) și anume: „m) menţinerea fraţilor împreună.”
III. O altă modificare presupune instituirea posibilității stabilirii unui program de legături personale între copil și bunicii, fraţii şi surorile acestuia ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie.
IV. O a patra modificare de o importanță majoră are în vedere extinderea cazurilor care pot constitui motive temeinice pentru ca instanța să poată decide ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte ( custodie exclusivă), aceste motive temeinice putând fi unul dintre următoarele sau mai multe dintre acestea:
- încălcarea gravă sau repetată a autorităţii părinteşti a celuilalt părinte,
- alcoolismul,
- boala psihică,
- dependenţa de droguri a celuilalt părinte,
- violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte,
- înstrăinarea părintească,
- condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă,
- oricare altă imposibilitate obiectivă a părinţilor de a colabora pentru luarea în comun a deciziilor privitoare la copil,
- precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.
V. Cu titlu de excepție, legiutorul decide să impună în sarcina reclamantului obligația de a achita o taxă de timbru, ce va fi calculată în conformitate cu dispozițiile Legii 80/2013, cu privire la cererile ce vor avea ca obiect:
- constatarea existenţei unei situaţii de înstrăinare părintească;
- cerere de ordonanţă preşedinţială în care urmează a fi dispuse măsuri cu privire la copil.
VI. Atunci când instanţa de judecată este învestită cu o cerere de ordonanţă preşedinţială în care urmează a fi dispuse măsuri cu privire la copil, altele decât cele prin care se cere instituirea unor măsuri de protecție specială, termenul maxim de soluţionare este de 30 de zile de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
VII. În cauzele în care urmează să fie dispuse măsuri cu privire la copilul minor, altele decât cele prin care se cere instituirea unor măsuri de protecție specială, instanţa de judecată procedează la ascultarea minorului doar cu participarea unui psiholog din cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.
Ascultarea minorilor în cadrul procedurii judiciare se va realiza în mod obligatoriu ulterior administrării probelor din dosar, ca ultimă etapă a cercetării judecătoreşti. Opinia minorului are valoarea probatorie a unei prezumţii relative.
VIII. În cauzele în care urmează să fie dispuse măsuri cu privire la copilul minor, altele decât cele prin care se cere instituirea unor măsuri de protecție specială, instanţa de judecată poate dispune, din oficiu, efectuarea unui raport de expertiză medico-legală psihiatrică.
Termenul maxim de finalizare şi depunere la dosarul cauzei a raportului de expertiză medico-legală psihiatrică este de 45 de zile.”
Vrei mai multe informații ? Apasă aici și lasă un mesaj