Cum de multe ori în practică ne-am confruntat cu situația în care părintele nerezident, respectiv părintele la care copilul nu locuiește și în favoarea căruia a fost stabilit un program de legături personale cu minorul, încalcă nestingherit programul de legături personale având convingerea că prin înscrisul autentic sau prin hotărârea judecătorească nu a fost stabilită o obligație în sarcina acestuia, în continuare, înțelegem să lămurim acest aspect, aducând argumente solide, având corespondent în lege, în susținerea teoriei conform căruia ambii părinți au obligația de a respecta programul de legături personale, atât cel la care locuiește copilul ( părinte rezident), cât și cel la care nu locuiește copilul ( părinte nerezident).
Astfel, plecând de la temeiul legal ce stă la baza necesități menținerii unor legături personale cu copilul, din analiza dispozițiilor legale ce privesc autoritatea părintească, reiese cu certitudine faptul că legăturile personale dintre copil și părinții acestuia reprezintă, în primul rând, un drept al copilului, iar, în contrapartidă, se naște o obligație ce cade în sarcina ambilor părinți de a avea și de a menține legături personale cu acesta.
În Codul Civil identificăm numeroase articol care stabilesc o îndatorire în sarcina părinților, respectiv o obligație legală față de copilul minor de a se implica activ în creşterea copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului.
Conform art. 488 alin. 1 din Codul Civil : Părinţii au îndatorirea de a creşte copilul în condiţii care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială în mod armonios.
Mai mult, conform art. 503 alin. 1 din Codul Civil: Părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească.
Totodată, strict la chestiunea ce implică legăturile personale dintre copilul și părinți, prin art. 17 alin. 1 din Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului este reglementat dreptul copilului de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.
Analizând toate aceste dispoziții legale anterior menționate și/sau redate, reiese cu claritate faptul că dreptului copilului de a avea și de a menține relații personale cu părinții, îi corespunde o obligație din partea acestora de a se preocupa de materializarea acestui drept, respectiv de a se asigura că îndeplinesc obligația de a menține aceste legături personale, ca parte integrantă a obligației generale de a se implica activ în creșterea copilului, respectiv ca parte integrantă a autorității părintești ce o exercită asupra copilului, cu toate drepturile și obligațiile pe care această instituție le implică, inclusiv obligația de păstra legături personale cu copilul.
Așa cum reiese din paragraful anterior, autoritatea părintească include atât drepturi, cât și obligații în sarcina părinților, astfel că, este corect să afirmăm că a avea și a menține legături personale cu copilul reprezintă atât un drept, cât și o obligație pentru părinți, însă nicidecum nu putem afirma și susține cu temei faptul că ar putea reprezenta doar un drept al acestora.
Mergând mai departe cu raționamentul logic și tratând specific situația în care se impune stabilirea unui program de legături personale într-un document scris în care să fie detaliat modul de exercitare a legăturilor personale dintre copil și părintele nerezident, respectiv în situația ivirii unui divorț între părinți, cu titlu primordial, înțelegem să arătăm faptul că odată cu concretizarea divorțului, prin documentul scris care poate fi ori un înscris notarial, ori o hotărâre judecătorească, nu se face altceva decât să se asigure în continuare menținerea legăturilor personale ale părintelui nerezident cu copilul minor, legături deja existente încă de la nașterea copilului, prin stabilirea unei modalități concrete de exercitare, dat fiind faptul că prin divorțul părinților, copilul urmează să nu mai conviețuiască cu unul dintre părinți, astfel că, este necesar DOAR să fie schimbată modalitatea de exercitare a legăturilor personale, păstrându-se în continuare natura juridică de drept al copilului și de obligație a părinților de a avea și de a păstra legături personale cu copilul.
Această teorie este cu atât mai mult susținută prin apariția Legii 123/2024 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, prin intermediul căreia, legiuitorul a înțeles să instituie sancțiuni specifice în sarcina părinților în situația în care nu respectă programul de legături personale stabilit prin înscris autentic sau prin hotărâre judecătorească.
Înainte de apariția Legii 123/2024, fapta de nerespectare a programului de legături personale putea fi sancționată pe latură penală, prin art. 379 Cod Penal fiind incriminată fapta părintelui rezident de a împiedica, în mod repetat, pe celălalt părinte să aibă legături personale cu minorul, în condiţiile stabilite de părţi sau de către organul competent.
Totuși, chiar dacă prin Legea 272/2004 și chiar prin legea penală, nu a fost stabilită o sancțiune specifică în sarcina părintelui nerezident care nu respectă programul de legături personale, aceasta nu înseamnă că acesta nu putea fi sancționat pe latură civilă, fiind întotdeauna aplicabile dispozițiile Codului Civil, legislație cu rang de drept comun în raport cu Legea 272/2004, ce reprezintă o lege specială în materie.
Drept care, chiar și până la apariția Legii 123/2024, părintele nerezindent culpabil de nerespectarea programul de legături personale putea fi tras la răspundere pe latură civilă, considerându-se că obligației părintelui rezident de a respecta programul de legături personale prin a-i permite părintelui nerezident să interacționezze cu copilul conform programului de legături personale, îi corespunde obligația părintelui nerezident de a respecta programul, în acest mod asigurându-se îndeplinirea scopului avut în vedere de legiuitor atunci când a introdus această instituție și anume, acela de a oferi o protecție specifică copilului minor, mai exact de a se asigura că sunt menținute legăturile personale cu ambii părinți, indiferent de schimbările ce intervin în relația acestora, atâta timp cât acest fapt nu contravine principiului interesului superior al copilului, respectiv atâta timp cât nu îi este afectată dezvoltarea prin menținerea acestor legături personale.
Ulterior, prin adoptarea Legii 123/2024, așa cum am arătat, legiuitorul a înțeles să elimine orice dubiu cu privire la natura juridică de drept sau obligație ce cade în sarcina părintelui nerezident de a respecta programul de legături personale, prin impunerea de sancțiuni în sarcina ambilor părinți, concretizându-se natura juridică de obligație și a părintelui nerezident a de a respecta programul.
Astfel, prin simplul fapt că legiuitorul a reglementat sancțiuni specifice în sarcina părinților, rezident sau nerezident, care se fac vinovați de nerespectarea programului de legături personale, implicit reiese concluzia conform căreia ambii părinți au atât dreptul, dar mai ales obligația de a respecta programul de legături personale, respectiv dreptul și obligația de a menține legături personale cu minorul, întrucât, general vorbind, sancțiunea are ca scop primar tragerea la răspundere a unei persoane care se face culpabilă de neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a unei obligații legale, respectiv convenționale, fapt care se aplică pe deplin și la situația descrisă prin acest articol.
Altfel spus, dacă părintele nerezident ar fi avut stabilit doar un drept în favoarea sa, sancționarea acestuia nu ar fi fost posibilă, deoarece pasivitatea în materializarea unui drept nu atrage o sancțiune în sarcina celui care are un drept, acesta având un drept de opțiune între a-și valorifica sau nu dreptul.
Concluzionând, ambii părinți au atât un drept, cât și o obligație de a avea și de a menține legături personale cu copilul, primordial în virtutea drepturilor și obligațiilor pe care le include autoritatea părintească pe care aceștia o exercită asupra copilului încă de la naștere și, ulterior, în baza înscrisului autentic sau hotărârea judecătorească prin care a fost stabilit un program de legături personale.
Nerespectarea programului de legături personale de către oricare dintre părinți atrage aplicarea de sancțiuni atât pe latură penală, cât și pe latură civilă.
Vrei mai multe informații ? Apasă aici și lasă un mesaj